Informatii complete despre Gelul de Aloe Vera de la Forever Living

Aloe Vera Gel de la Forever

Primul produs care a primit aprobarea Consiliului Ştiinţific Internaţional pentru Aloe.

 Planta Aloe Barbadensis Miller face parte din familia Liliacee, din care mai fac parte ceapa, usturoiul si asparagusul. Fracţiunea solidă a gelului reprezintă cca 1,5%. Frunza de Aloe barbadensis Miller (ca orice ţesut vegetal) este alcătuită din:

• celule (aloifere),
• substanţă intercelulară (parenchim) - sursă a gelului de aloe şi
• mucilagii vegetale (în general poliglucide neomogene).

SUCUL ALOIFER se obţine din celulele frunzei. Articolele ştiinţifice pomenesc de existenţa în compoziţia lui,deosebit de complexă, inclusiv a unui factor antitumoral, precum şi a unui antigen comparabil ca acţiune cu fracţiunea proteică C din tuberculină. Deducem că o cură prelungită de gel de'aloe induce o rezistenţă crescută la tuberculoză.

GELUL DE ALOE conţine lignina, saponinele, zaharuri şi steroli.
Lignina: este o substanţă macromoleculară care însoţeşte celuloza în diferite ţesuturi şi organe ale plantelor. Ca răspândire, în regnul vegetal ocupă al doilea loc după celuloză. Lignina se întrepătrunde cu fibrele de celuloză, conferindu-le o soliditate mai mare. Prin oxidare, lignina este transformată într- un amestec de acizi: acizii formic, acetic, oxalic, succinic, fumaric, benzoic, ftalic şi sinapinic. Ele asigură proprietatea preparatelor cu aloe de a penetra pielea.

Saponinele: aceste glicozide reprezintă 3% din fracţiunea solidă a gelului de aloe (glicozidele sunt substanţe formate din două componente: una glucidă şi una neglucidă numită aglicon). Saponinele sunt glicozide steroidice (din aceeaşi grupă fac parte şi glicozidele cardiotonice) care au ca aglicon steroli. Saponinele se utilizează ca materie primă pentru sinteza hormonilor sexuali şi steroidici. Au şi proprietăţi antiseptice.

Zaharuri: gelul conţine monozaharide ca glucoza, Lramnoza, manoza şi fructoza, precum şi polizaharide (de departe cele mai importante). Glucoza, manoza şi fructoza se transformă prin oxidare în acizi uronici, care se transformă în organism în acid ascorbic (vitamina C). L-ramnoza se găseşte ca glicozid legat, ca aglicon de flavone. Apare şi drept component al saponinelor.

Manoza se găseşte sub formă poliglucidică - manani - şi anume legaţi de molecule de glucoza sub denumirea de glucomanan, formă sub care este preluat nemodificat în circulaţia sanguină prin pinocitoză (o formă de transfer prin celula peretelui intestinal). Se presupune că diferiţi constituenţi ai glucomananilor au efect de ameliorare a artritei, a hipertensiunii arteriale şi a indigestiei, totodată scad colesterolul, ameliorează funcţiile hepatice, stimulează formarea căluşului oaselor prin mărirea aportului de calciu şi fosfor. Sunt benefice în boala Crohn şi în colita ulceroasă.

În compoziţia gelului intră şi acemananul, rezultat al acetilării polimanozei (mananului). Alături de acţiunea antivirală şi antibacteriană, el este creditat cu un efect copleşitor de important: de imunomodulare (vezi cap. gelul de aloe şi sistemul imunitar). Acţionează sinergie cu medicamente antivirale precum Azidothymida (AZT) şi Acyclovir, utilizate inclusiv în tratamentul unui retrovirus oncogenic şi al virusului HIV, precum şi al virusului leucemiei felinelor, acceptat ca model experimental al infecţiei cu virusul imunodeficienţei la oameni.
In vitro (experimental, în laborator), acemananul stimulează 1 Tct (limfocitul T citotoxic) cu 50% şi activează macrofagele crescându-le producţia de oxizi nitrici, aceştia fiind agent citotoxic şi citostatic cu bun efect de distrugere a paraziţilor şi celulelor canceroase. De reţinut ideea sinergiei de acţiune cu medicamentele citostatice. Este aproape logic că stimularea macrofagelor are ca efect inclusiv creşterea producţiei de interleukine.

Celuloza: este poliglucid, component principal al pereţilor celulari vegetali, fiind substanţa organică ce apare în proporţia cea mai mare în vegetalele de pe glob.
Sterolii sunt alcooli superiori tetraciclici. În cazul nostru ne interesează sterolii regnului vegetal, fitosterolii. Cel mai răspândit fitosterol din plantele superioare este B- sitosterolul, sau B-sitosterina.

Din grupul fitosterolilor din gel mai fac parte campesterolul sau campesterina, colesterolul (colesterina), care este atât fitosterol, cât şi zoosterol (se găseşte şi în regnul animal), cu un rol plastic deosebit de important la om - şi lupeolul, acesta fiind creditat cu acţiune analgezică şi antiseptică).
Fitosterolii sunt aproape întotdeauna combinaţi cu acizii palmitic, stearic, oleic şi linoleic. Gelul conţine şi acid salicilic care îi creşte capacitatea antialgică.

Hormonii vegetali (giberelinele şi auxinele). Auxinele se formează din triptofan. Giberelinele sunt în număr de cca 18. Au acţiune sinergică cu a axinelor, ambii fiind hormoni de creştere pentru plante, acţionând asupra sistemelor enzimatice implicate în procesul de creştere.

PH-ul gelului de aloe este foarte asemănător cu al spaţiului intercelular uman, ceea ce-i facilitează absorbţia şi integrarea metabolică.

ENZIMELE din gel:

• Bradikinaza este enzima care descompune bradikinina, un peptid iritant al tegumentelor şi cauză inclusiv a crizelor de migrenă pulsatilă prelungită.
• Carboxipeptidaza are funcţii multiple:

1. se alătură enzimei precedente în acţiunea ei,
2. atacă proteinele eliberând aminoacidul lor terminal în intestin, producându-se absorbţia aminoacizilor astfel eliberaţi,
3. atacă angiotensina I (un decapeptid) cu acţiune hipertensivă slabă în sine, dar din el se formează angiotensina II, un foarte de temut hipertensor. Prin aceasta se poate explica aportul gelului la prevenirea sau scăderea tensiunii arteriale.

• Amilaza asigură biodegradarea amidonului până la monoglucide (pana la glucoza)
• Fosfataza alcalină intră în arsenalul enzimatic de luptă al granulelor fagocitului, luând parte la fagocitşre.
• Celulaza este enzima ce catalizează hidroliza celulozei până la celodiozâ, aceasta dând prin degradare glucoză.
• Lipaza ia şi ea parte la lupta enzimatică de fagocitare a agentului infecţios. De asemenea, descompune lipidele, fapt ce poate explica echilibrarea spectrului lipîdic în cursul unei cure cu gel de aloe.
• Aliinaza este enzima care scindează aliina în alicină (substanţa cu efect antibiotic din usturoi). Aliina este lipsită de miros. Iată un motiv în plus de asociere a gelului cu preparatul Garlic-Thyme.
• Peroxidaza face parte, la rândul ei, dintr-un sistem bactericid, având totodată şi efect antioxidant, descompunând peroxidul de hidrogen - apa oxigenată;
• Catalaza, împreună cu peroxidaza, metabolizează metanolul şi etanului în cadrul procesului de detoxifiere. In plus, acţionează identic asupra apei"oxigenate. Ultimele două enzime sunt ferenzime, adică au în conţinut fierul.

OLIGOELEMENTELE gelului de aloe sunt mai slab reprezentate. Aici vor fi doar menţionate, urmând a fi studiate în detaliu la produsele Forever Lite şi Nature-Min: calciu, natriu, fier, potasiu, crom, magneziu, zinc, mangan, cupru, seleniu şi clor.

VITAMINELE gelului de aloe se vor aprofunda la produsul Forever Lite. Să le enumerăm: vitaminele A, B1, B2, B6, colina, B9, B12 (urme), C, E, B-caroten (provitamina A) si vitamina PP.

BIOFLAVONOIDELE din gelul de aloe cuprind toate cele şase tipuri cunoscute: flavani, antocianidine, fiavone, flavanone, calcone şi aurone. în funcţie de necesităţi, unele flavonoide mai puţin solicitate pot fi transformate în flavonoidele solicitate de organism. Vom menţiona câteva roluri jucate de acest grup de pigmenţi fenolici. Flavanii formează prin polimerizare taninuri cu rol imunostimulator. Antocianidinele sunt responsabile cu nuanţa cromatică a preparatului. Flavonele protejează în organism oxidarea vitaminei C şi a adrenalinei absorb radiaţiile UV. Ultimele 3 menţionate influenţează gustul, aroma şi stabilitatea preparatului şi au de asemenea rol antioxidant. Unele flavonoide au rol de vitamină P (vezi Forever Lite).

AMINOACIZII din gelul de aloe.  Se pare, faptul nu este sigur, că din gel lipseşte doar aminoacidul triptofan, fiind prezenţi tot restul de aminoacizi esenţiali pe care organismul animal nu-i poate produce: metionina, treonina, lizina, leucina, valina, izoleucina, fenilalanina, triptofanul, precum şi aminoacizii semiesenţiali: histidina şi arginina. Ceilalţi aminoacizi neesenţiali se pot produce în organismul animal. Gelul mai cuprinde şi o substanţă extrem de apropiată de formula acidului salicilic (aspirinei) cu efectul antiinflamator şi antiviral cunoscut.